Biserica CRETULESCU (Bucuresti)

• BISERICA CRETULESCU
  Calea Victoriei 47, Bucuresti

Considerata a fi unul dintre cele mai valoroase monumente de arhitectura ale orasului de la sfârsitul perioadei brâncovenesti, biserica a fost construita prin grija marelului logofat Iordache Cretulescu si a sotiei sale Safta, in anii (1720-1722).

Constructia are un plan trilobat, purtând deasupra naosului o turla zvelta iar deasupra pronaosului, clopotnita. Ambele sunt inzestrate cu ferestre inguste si lungi accentuând tendinta de verticalitate a monumentului, ceea ce se realizeaza prin plastica decorativa a fatadelor. Acestea sunt impartite in doua registre, cel inferior fiind ornat cu panouri dreptunghiulare iar cel superior cu arcaturi duble, prelungi.
        Intrarea in biserica se face printr-un pridvor deschis, sprijinit pe coloane inalte de piatra intre care se deschid arcade simple in plin centru.
        Exteriorul bisericii a fost tencuit la origine dar, cu ocazia restaurarii efectuate in anii 1935-1936, sub ingrijirea arhitectului St. Bals, el a ramas in caramida aparenta. Pictura din pridvor este cea originara, dar cea din interior apartine lui Gh. Tattarescu, fiind realizata in anii 1859-1860.

Dosar: Piramide, cimitire, galerii, mausolee (Trecutul se intoarce)

Sumarul dosarului:
Sapanta in top 10 mondial la categoria Monumente funerare
Top mondial Monumente Funerare
Cimitirul vesel din Sapanta (Cu Moartea la chef)
Marile necropole ale lumii
Hotel pentru eternitate
Razboinici de pamant ars
Mumia cea mai controversata
Mausoleul din Halicarnas
Curtea de Arges (Valea Regilor Romaniei)

Prin cenusa imperiilor

Revista Cultura va publica in numarul viitor un dosar despre imperialism si raportul acestui concept cu lumea moderna. Intrucat am avut un oarecare rol in alegerea acestei teme de dezbatere, mi s-a solicitat si mie un raspuns. Ma asteptam sa fie dificil, pentru ca este atata istorie, atata propoaganda si atat moloz ideologic incat punctele de privire pot fi nelimitate - iar realitatile sunt sensibile. Marea problema era aceea ca - in doar 5000 de semne - sa spui ce conteaza, ce impact are si sa nu fii reductionist. Sunt cateva carti clasice care trateaza chestiunea, toate de mai multe sute de pagini, dar si ele s-au simtit nevoite (sau si-au creat nevoia) sa fie reductioniste. [continuare]

voi reveni pe blog.nicuilie.info

Reporteri inculti

“Arta interviului cultural” este tema abordata in ultimul numar de revista Cultura. Participand si el ca repondent la aceasta tema, Daniel Cristea-Enache are o concluzie dura asupra calitatii acestui gen in mass media noastra generalista:

“Din „arta interviului cultural“ lipsesc, adesea, atat „arta“, cat si „cultura“; prin urmare, si „interviul“ insusi. Acesta presupune un fond de cunostinte si un cod comun celor care dialogheaza. Eu n-as putea face interviuri in toata puterea cuvantului decat cu scriitori, cu oameni ai scrisului, pentru care cuvantul este materialul de lucru. In ce fel as putea dialoga cu un sculptor sau cu un pianist de geniu? N-am avea aceleasi referinte, aceleasi repere si n-as intelege aproape nimic din ceea ce, eventual, ar vrea sa-mi explice. Dar de ce ar dori el sa dea explicatii unui diletant? Nu se afla la Scoala Populara si nu tine cursuri de instruire; are in fata un reporter despre care presupune ca este bine informat. “

Articolul integral poate fi citit pe siteul revistei Cultura.
Preluare de pe blogul nicuilie.info